luni, 22 iulie 2013

Tezaurul României, furt sau despăgubire de război ?

Se implinesc 95 de ani de cand tezaurul Bancii Nationale a Romaniei a fost dus la Moscova. In principal, 93 de tone de aur. Dar nu numai atat. Au fost scoase din tara, in 1917, multe alte obiecte care reprezentau avutia nationala, apreciate mai degraba sufleteste, decat in bani - bijuteriile Reginei Maria, lucrari de arta, colectii particulare, odoare manastiresti, arhive. Si daca ne referim la aur, tot la spiritualitatea romaneasca ajungem, pentru ca o parte importanta din metalul pretios avea si valoare numismatica, recunoscuta ca atare pe plan mondial, fiind monede antice si medievale. Ce a mai ramas azi din acea comoara a Romaniei? Se pare ca numai o poveste.

Momentul lasitatii nationale

Probabil ca multi se intreaba acum de ce Romania si-a dat avutia nationala pe mana Rusiei, in 1917. Contextul in care s-a intamplat acest lucru a fost dramatic. Tara noastra intrase în Primul Război Mondial cu mult avant, dar a fost curand impresurata de fortele mult mai numeroase si mai bine pregatite ale Puterilor Centrale. Asa ca o mare parte din teritoriul national ajunge curand sub ocupatie, inclusiv Bucurestiul. Inca inainte de dezastru, la 11 octombrie 1916, Banca Nationala a Romaniei luase in discutie posibilitatea sa-si mute sediul acolo unde si Guvernul va functiona efectiv. Autoritatile se vor muta la Iasi, dupa caderea Bucurestiului. Romania fusese practic abandonata in acel moment de aliatii sai, din Antanta. Singurul sprijin venea din Est. Rusii duceau o campanie foarte insistenta in randul populatiei romanesti. Totul se baza pe ideea ca romanii sa plece cu totii in Rusia - de la Casa Regala, Armata, Guvern si institutii pulbice, pana la popor. Romania ar fi devenit practic o tara fara teritoriu. Rusii pregatisera la Herson, o localitate de la gurile Niprului, tot ce era necesar pentru gazduirea familei regale romane. Raspunsul pe care l-a dat regele Ferdinand a fost transant - nu parasea sub nicio forma Romania! In schimb, o serie intreaga de parlamentari si industriasi, oameni din inalta societate, din lumea mondena, si-au luat talpasita spre "libertatea" care-i astepta in Rusia. Se vorbea atunci despre fuga pana si la Cartierul General al Armatei Romane. Aparuse chiar si un asa-numit "partid al evacuarii", format din voci influente in societatea romaneasca. Intr-o asemenea situatie morala in care se gasea poporul roman, o voce categorica a fost mai presus de toti - regina Maria. . Secondata de premierul Ion I.C.Bratianu, de Nicolae Iorga si de seful misiunii militare franceze in Romania, generalul Berthelot, regina Maria a reusit in scurt timp sa-i "vindece" pe romani de pesimism. Din punct de vedere politic, se considera ca daca Romania ar fi incetat, chiar si pentru scurt timp, sa mai existe, ca teritoriu, atunci tarii noastre i-ar fi fost foarte greu, la finalul razboiului, sa stea cu capul sus la negocierile de pace.

93 de tone de aur romanesc la Kremlin

Daca cel putin capii statului nu si-au parasit tara, in schimb ne-am dat aurul. Primul transport al valorilor romanesti incepe la 25 decembrie 1916. Sunt incarcate in vagoane, la Iasi, 1.738 de casete, valoarea lor fiind de peste 314 milioane de lei, la care s-au adaugat bijuteriile reginei Maria, pretuite la sapte milioane de lei. Trenul cu aur al Romaniei va ajunge la Moscova in 3 ianuarie 1917. Pretioasa incarcatura e depozitata in beciurile de la Kremlin, mai precis in Sala Armelor. Acel spatiu apartinea Bancii de Stat a Rusiei. Nu trece insa mult timp si in Rusia situatia devine dramatica. Tarul e inlaturat, in urma revolutiei burghezo-democratice din februiarie 1917, si puterea e preluata de un guvern provizoriu. Lucrurile devin incerte pe frontul din Moldova, unde erau trupe rusesti. Nu se stia daca, in noile conditii politice de la Moscova, rusii vor mai continua razboiul sau daca nu cumva Romania va ramane singura in fata Puterilor Centrale. Romanii sunt cuprinsi, din nou, de data asta in primavara lui 1917, de teama ca tara lor va fi stearsa de pe harta Europei. Starea de panica este mult mai ampla acum, ajungandu-se la un acord de principiu, ca institutiile statului roman sa se retraga pe teritoriul Rusiei, in cazul unei ofensive a inamicului. La propunerea noului ministru de finante, Nicolae Titulescu, este organizat al doilea transport al valorilor neamului romanesc. Toate institutiile bancare de la noi isi varsa banii in contul Bancii Nationale a Romaniei, iar intreaga suma va fi expediata in Rusia, intr-un tren care avea 24 de vagoane. Dar nu numai metal pretios era in acea garnitura feroviara, ci si arhive ale statului, lucrari de arta, colectii particulare si odoare manastiresti. Trenul soseste in Moscova la 3 august 1917. Ceea ce se stie azi, conform calculelor facute de diversi specialisti bancari, avand la dispozitie o serie intreaga de surse de informare, este ca numai tezaurul Bancii Nationale a Romaniei expediat la Kremlin reprezinta peste 93 de tone de aur. Pe de alta parte, la dispozitia publicului se afla "evolutia rezervei de aur a Bancii Nationale a Romaniei, in perioada 1920 - 2010". Vedem ce cantitate de aur a fost, an de an, atat in tara, cat si in strainatate. Un capitol e destinat "stocului la Moscova". Stocul prezentat in acte era de 91,2 tone de "aur fin". In fiecare an, in analele Bancii Nationale a Romaniei se trecea cantitatea de la Moscova. Dar asta pana in 1928. Pentru ca, din 1929 incoace, in dreptul acestei "casute" din tabel apare doar o linie.

 A fost readus in Romania tezaurul de la Moscova, in decembrie 1917?

Romania anilor '30 trece prin febra unui zvon - tezaurul expediat la Moscova in 1917 s-a intors la romani in acelasi an, datorita unor agenti speciali englezi care au organizat un tern, incarcat cu intreaga comoara a Bancii Nationale a Romaniei. Poate fi adevarat un asemenea scenariu? Faptele arata cu totul altceva, in realitate. Situatia era atat de grava in februarie 1917, incat Banca Nationala a Romaniei nu avea masini speciale si materiale pentru tiparirea banilor. In aceste conditii, autoritatile noastre discuta cu guvernul provizoriu al Rusiei si se ajunge la un acord, in sensul ca pe teritoriul rusesc sa fie tipariti bani romanesti, mai precis bilete de 1, 2, 5 si 20 de lei. Tipografia a functionat initial la Petrograd, apoi a fost mutata la Moscova. Pentru buna desfasurare a intregii operatiuni, Banca Nationala a Romaniei si-a trimis proprii specialisti sa lucreze acolo. Tipografia si-a desfasurat activitatea pana in decembrie 1917, cand o mare cantitate de bani, dar si materiale tipografice, inclusiv hartia speciala, au fost incarcate intr-un tren care era comandat de un colonel canadian, pe nume Joe Boyle. Ei bine, capitanul englez George Hill, care se recomanda colaborator al lui Joe Boyle, publica in 1933 o carte intitulata "Viata mea de spion". Englezul isi povesteste aventura din Rusia, vorbind despre "trenul Boyle", incarcat, dupa cum sustinea el, cu intregul tezaur al Romaniei. Dupa multe peripetii, "comoara" luata de la Moscova a fost redata romanilor, sustinea englezul in 1933. Trebuie spus ca acel tren a existat cu adevarat, dar el a transportat pana la Iasi doar banii tipariti in Rusia. Exista, in acest sens, procese verbale de predare-primire. Practic, numai intr-un vagon din acel tren se aflau bunurile destinate Bancii Nationale a Romaniei.

Planul bolsevicilor de arestare a regelui Ferdinand

Situatia grava in care se afla Romania, la inceputul lui 1917, ocupata in cea mai mare parte, este atestata de faptul ca peste doua milioane de romani se retrasesera pe teritoriul Rusiei, unii ajungand la Moscova, altii la Petrograd si Kiev, la Harkov si Poltava, Odessa, Rostov, Celiabinsk, Samara, Sevastopol, dar si in alte parti. Cei mai multi erau insa in Odessa, mai ales muncitori, in conditiile in care aici fusesera transferate o serie intreaga de intreprinderi romanesti. Portul orasului gazduia si flota militara a Romaniei. Daca pe front era dusmanul, adica trupele germane si austro-ungare, ar fi trebuit sa avem macar spatele asigurat de aliatul nostru, Rusia. Dar noua putere bolsevica avea cu totul alte planuri fata de Romania. Moscova pregatea arestarea regelui Ferdinand si transformarea tarii noastre in "Republica Socialista Sovietica Romaneasca". Semnificativa in acest sens este infiintarea, la Odessa, a unui "Comitet de actiune social-democrat", in fruntea caruia vor fi Cristian Racovski si Mihail Gheorghiu Bujor. Cei doi reusesc sa stranga 1.500 de oameni intr-un "batalion revolutionar internationalist". Lenin insusi i-a felicitat pentru faptele lor. Era chiar momentul in care Romania se pregatea de marile batalii de la Marasti, Marasesti si Oituz, cand Mihail Bujor ii trimite lui Lenin un memoriu, aratand ca venise prilejul rasturnarii regelui Ferdinand. Doi ani mai tarziu, in 1919, apare o scrisoare a unui alt bolsevic roman, un anume Nicolau, care aminteste despre "marele proiect al unei lovituri de stat impotriva regimului, in iunie 1917, cu ajutorul trupelor rusesti". Se pastreaza si azi cateva insemnari ale lui Mihail Bujor despre vizita sa la Petrograd, in ziua de 4 decembrie 1917, cand l-a intalnit pe Lenin. Convorbirea are ca tema rasturnarea regimului din Romania. Lenin e de acord ca "monarhia este bastionul reactiunii in Romania, situatie care impune doborarea ei". Se ajunge cu discutia la comisarul Rosal, desemnat de Lenin "sa duca la indeplinire planul de arestare a regelui Romaniei". Totul fusese stabilit in amanunt - in prima faza, trebuia arestat comandantul trupelor ruse din Moldova, generalul Scerbacev, adversar al bolsevismului. In a doua faza, trupele ruse, indemnate la revolta impotriva comandantilor lor, urmau sa-i sustina pe comisarii sovietici la arestarea regelui Ferdinand.

Republica Sovietica Socialista Romania

Romanii aflasera totusi, inca din 17 noiembrie 1917, despre iminenta lovitura de stat a bolsevicilor. Se iau masuri speciale pentru apararea Regelui si a Reginei. In paralel, se petrec fapte deosebit de grave la Socola, aproape de Iasi, intr-o tabara cu 3.000 de muncitori rusi de la caile ferate. Trenurile de la Odessa ajung in acest loc, aducand intre altii si pe comisarul Rosal, cu tot cu trupa lui. Are loc o incercare, esuata, de arestare a generalului Scerbacev. Generalul rus cere guvernului Bratianu sa sparga fara intarziere "clubul bolsevic de la Socola". Se pregateste actiunea contra Regelui Romaniei. Bolsevicii instaleaza tunuri pe dealul Aroneanu, indreptate spre Iasi. Doua batalioane cu bolsevici pleaca din Odessa, in sprijinul "tovarasilor" lor din Socola. Situatia era deosebit de grava, pentru ca daca romanii deschideau focul impotriva celor din tabara de la Socola, era ca si cum Romania incepea ostilitatile contra Rusiei. Iar rusii erau, cel putin teoretic, aliatii nostri. Cu toate aceste riscuri, premierul Bratianu decide atacarea bolsevicilor din Socola, astfel ca la jumatatea lunii decembrie 1917 pericolul loviturii de stat este inlaturat. Dar viata regelui Ferdinand este in continuare in pericol. La resedinta sa e dezamorsata o bomba. In acelasi timp, romanii imprastiati pe intreg teritoriul Rusiei sunt intoxicati de bolsevici cu informatii de genul - trupele ruse au "eliberat" Iasiul, iar cei doi "criminali", Ferdinand si Bratianu, au fost arestati. Puterea bolsevica rupe relatiile diplomatice cu Romania la 26 ianuarie 1918. Un diplomat sarb din perioada interbelica - Spalajkovic - specializat in problema relatiilor intre Romania si Rusia, citat de Ion Constantin in cartea "Romania, marile puteri si problema Basarabiei", aparuta in 1995, arata ca "atitudinea violenta a guvernului sovietic era subordonata planului de revolutie in Romania si intrarea sa, impreuna cu Basarabia - ca un tot unitar - in componenta Republicii Federative Ruse". Ce sanse mai avea Romania, in aceste conditii, sa-si recupereze tezaurul? La intrebarea asta a raspuns Sovietul Comisarilor Poporului, prin decizia din 26 ianuarie 1918 - "tezaurul Romaniei, aflat in pastrare la Moscova, se declara intangibil pentru oligarhia romana. Puterea sovietica isi asuma raspunderea de a pastra acest tezaur, pe care il va preda in mainile poporului roman".

Prima conflagratie mondiala se termina si de acum incolo va incepe sirul nesfarsit al incercarilor Romaniei de a-si recupera tezaurul de la Moscova. Un fapt important se petrece la Paris, in 28 octombrie 1920, cand Anglia, Franta, Italia si Japonia recunosc, prin tratatul de pace, unirea Basarabiei cu Romania. E momentul in care Uniunea Sovietica nu recunoaste ca Basarabia apartine Romaniei. Se va vedea, putin mai tarziu, tactica rusilor, cand vorbeau cu romanii despre tezaur. Iata reactia lui L.M. Karahan, reprezentantul sovietic la convorbirile romano-ruse de la Varsovia, din septembrie 1921 - "faceti atata caz pentru mizerabila suma de 100 de milioane ruble-aur, la care se ridica intregul dumneavoastra stoc metalic. Admiteti, sper, ca Basarabia face mai mult". Poate ca rusii n-au fost prea expliciti atunci, dar sa vedeti punctul lor de vedere, mult mai transant, pe care l-au exprimat in 1922, la convorbirile de la Lausanne, unde comisarul sovietic pentru Afaceri Externe, Cicerin, le propune romanilor un troc - "recunoasterea sub o forma oarecare, de catre Soviete, a alipirii Basarabiei la Romania contra tezaurului si bijuteriilor Coroanei". Delegatia romaneasca primeste de la Bucuresti instructiuni clare - "despartirea chestiunii Basarabiei de aceea a tezaurului".

America - posibila destinatie a tezaurului Romaniei 

Cea mai controversata teorie, care n-a fost clarificata nici pana in ziua de azi, legata de soarta tezaurului romanesc de la Moscova, se refera la faptul ca o parte din acea comoara ar fi luat drumul Americii. Se pare insa ca nu sunt doar simple supozitii. Iata ce s-a intamplat in anul 1921, cand brusc a inceput un schimb de telegrame intre Departamentul de Stat de la Washington si reprezentanta diplomatica a SUA din Bucuresti. Secretarul de stat Charls Evans Hughes cere, pe 13 august, informatii in detaliu despre aurul romanesc transportat la Moscova. La randul sau, ambasadorul american la Bucuresti, Charles Jay, solicita aceste informatii de la ministerul roman al Finantelor. Telegrama de la Washington cerea nu numai "descrierea marcii tezaurului", dar preciza ca informatiile trebuie sa ajunga in capitala Americii "prin cel mai rapid mijloc cu putinta". Partea romana da lamuririle de rigoare - lingourile erau marcate in functie de cantitate si de calitate. Se arata ca toate minele de aur din Romania, de stat sau particulare, se afla sub controlul Guvernului de la Bucuresti. De fapt lucrurile stateau total diferit, nici unul din lingourile trimise la Moscova nefiind  marcat în vreun fel. Ba mai mult, ca informaţie suplimentara adaugam ca numarul sacilor în care se aflau monezile bancii era de treisprezece mii optsute douazeci şi trei (13.823). Cu ocazia verificarii din timpul inventarierii, după un plan dinainte stabilit, numai conţinutul a trei mii cincisute saizeci si cinci (3.565) de saci a fost numarat şi cantarit, de parca se stia ca banii se vor pierde oricum.  Si o ultima, dar foarte importanta precizare - la acea data, exportul de aur romanesc era strict interzis. Ce putea sa insemne interesul american, aparut pe nepusa masa, pentru aceasta chestiune? Seful de cabinet al ministrului de Finante de la Bucuresti admite ipoteza ca americanii ar fi putut sa depisteze aur romanesc pe teritoriul lor. Sa fi fost chiar aurul de la Moscova? Washingtonul da un posibil raspuns prin telegrama pe care Departamentul de Stat o expediaza la Bucuresti, in 15 august, in care cere explicit informatii despre "cantitatea exacta a aurului romanesc trimisa la Moscova spre pastrare si daca acesta se prezenta sub forma de monede sau lingouri". Romanii intocmesc cat se poate de repede un raport amanuntit, pe care il trimit la Washington, despre monedele si lingourile pastrate in capitala Rusiei. Dupa aceea, liniste totala. Nu exista nicio explicatie oficiala despre interesul din acel moment al americanilor pentru aurul romanesc de la Moscova.

Firimituri de la rusi

Rusia a inapoiat tarii noastre, in cateva etape, doar mici parti din intregul tezaur romanesc transferat la Moscova in 1917. Astfel, in 1935, la un an dupa reluarea legaturilor diplomatice intre Bucuresti si Moscova, Rusia a trimis Romaniei 1.445 de lazi cu o greutate totala de 135 de tone. Acolo se aflau insa mai mult arhive si felurite materiale de mica importanta. Cel mai important a fost atunci faptul ca au fost repatriate osemintele lui Dumitrascu Voda Cantemir. Chiar presa din acea vreme a remarcat cu mahnire ca rusii ne-au dat fleacuri. Alt episod, de data asta in 1956, pe 12 iunie. Atunci se petrece la Bucuresti ceea ce autoritatile comuniste considerau a fi o mare victorie - tezaurul de la Moscova a fost repatriat! Ce ne-au dat rusii, mai de pret, a fost doar Tezaurul de la Pietroasa - Closca cu puii de aur, la care s-au adaugat odoare manastiresti si 1.350 de picturi, gravuri si desene, dintre care 120 de picturi erau ale lui Nicolae Grigorescu. S-a facut mare expozitie la Muzeul de Arta al Romaniei, deschisa chiar de ziua noastra nationala, pe 23 august. Specialistii remarca azi ca rusii ne-au dat inapoi 33 de kilograme de aur, in 1956. Numai 33 de kilograme din 93 de tone!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu