luni, 22 iulie 2013

Che Guevara, idiotul din spatele revoluţiilor


image
Tot mai mulţi politicieni români, în special de la PSD, se afişează în public cu însemne, sigle sau poze cu Che Guevara, mândri de asocierea lor cu acest personaj.Ceea ce nu ştiu însă aceştia este faptul că Guevara, dincolo de imaginea creată, era un cretin sadea. Bun demagog şi manipulator, a dovedit că e un incompetent notoriu şi un bigot care a luptat pentru o cauză pe care nici el nu o înţelegea.Che Guevara s-a născut la 14 iunie 1928, în Rosario, Argentina. Numele său adevărat este Ernesto Guevara de la Serna. În anul 1947 începe studiile de medicină la Universitatea din Buenos Aires, pe care, chipurile, le termină în 1954 în Guatemala. Diploma sa de licenţă nu s-a găsit însă niciodata. În 1955 ajunge în Mexic unde îl întâlneste pe Fidel Castro. Dereglat mintal de la vârstă fragedă, pe vaporul ce-i aducea din Mexic în Cuba, îi compune o poezie lui Castro care începea cam aşa: “Hai să pornim, profet fierbinte al zorilor noi/ pe poteci ascunse/să eliberăm crocodilul verde pe care-l iubeşti.” (Canto a Fidel).
Pe 26 iulie 1956, Fidel Castro creează Mişcarea Revoluţionară. Deşi nu avea cea mai bună faimă, fiind poreclit El Cancho(Porcul) de tovarăşii săi din cauza faptului că nu-şi schimba hainele cu săptămânile, Che este cel care primeşte de la Castro conducerea luptei de gherilă. Atacul împotriva regimului Batista se soldează cu un eşec răsunător, din cei 82 de oameni implicaţi supravieţuind doar 12. Revoluţionarii se regrupează şi în scurt timp reuşesc să strângă de partea lor 3.000 de persoane. Noua armată a lui Che învinge forţele militare ale lui Batista, care părăseşte ţara. De fapt, bătălia de la Santa-Clara s-a soldat cu numai trei morţi, soldaţii lui Batista refuzând să lupte pentru un regim considerat nepopular. Chiar şi în aceste condiţii, Che a ordonat uciderea a 27 de inamici pentru trădare.
Pe 2 ianuarie 1959 după instaurarea regimului Castro, revoluţionarii încep persecuţiile împotriva susţinătorilor lui Batista. Che Guevara devine în 1959 comandatul închisorii La Cabana. Timp de şase luni, între 2 ianuarie şi 12 iunie 1959, au fost executaţi cel puţin 156 de prizonieri, în majoritate politici. Documentele vremii, inclusiv declaraţii confidenţiale făcute de Guevara, sugerează chiar câteva mii de victime, la execuţia cărora acesta privea sprijinit de un zid şi trăgând din trabuc.
La 7 octombrie 1959, Che este numit în fruntea Institutului Naţional de Agricultură. Din această postură expropriază terenurile americanilor şi iniţiază reforme, axând agricultura exclusiv pe productia de trestie de zahăr si tutun şi interzicând orice alt gen de cultură. Această iniţiativă a însemnat condamnarea la înfometare a mii de fermieri.
La 26 noiembrie părăseste şi acest post, fiind numit preşedintele Băncii Naţionale a Cubei. În doar câteva luni reuşeşte să dezorganizeze complet economia ţării şi să facă să se prăbuşească moneda natională care, până la acea dată, era la aceeaşi paritate cu dolarul. Che voia chiar să desfiinţeze banii şi să-i răsplătească pe oameni, pentru munca lor, cu insigne, diplome de merit sau evidenţieri .
Totodată susţine apropierea de Uniunea Sovietică şi transformarea regimului de la Havana într-unul comunist.
Între timp, relaţiile dintre SUA şi Cuba devin tensionate, pe de o parte datorită derapajelor către comunism, iar pe de alta din cauza reformelor lui Che care distruseseră industria si economia, afectând astfel interesele SUA, ca principal importator al Cubei.
La începutul anului 1960, Castro, la îndemnul argentinianului, semnează o înţelegere cu Uniunea Sovietică prin care primeşte 100 milioane de dolari credit şi se perfectează schimbul zahăr contra petrol. SUA reactionează în luna martie prin încetarea livrării petrolului si cumpărării zahărului cubanez, adâncind şi mai mult criza economică din Cuba. În acelaşi an, Guevara înfiinţeaza un sistem de lagăre în partea de vest a Cubei, la Guanahacabibes, unde erau închişi tinerii care beau, nu arătau respect pentru autorităţi, puneau muzica prea tare sau ascultau melodii rock de sorginte imperialisto-americană.
Dupa un turneu prin statele socialiste, întors în ţară în 1961, este numit ministru al industriei, calitate din care contribuie mai acut la colapsul sistemului economic, ajungându-se la raţionalizarea produselor alimentare şi închiderea a zeci de intreprinderi. Pentru a compensa aceste pierderi, Guevara ordonă crearea unei fabrici de frigidere în Cienfuegos, a uneia de unelte în Santa Clara şi a alteia  de instrumente de scris în Havana. Niciuna n-a produs nici măcar un singur obiect. Observând că celebra Coca-Cola produsă în Cuba are un gust oribil, a solicitat o explicaţie unui chimist. Răspunsul acestuia, că odată cu naţionalizarea fabricii americanilor, aceştia au luat şi secretul băuturii cu ei, a fost considerat impertinent şi l-a costat pe bietul om un sejur prelungit la Guanahacabibes.
În timpul unei vizitei în Cehoslovacia, Che a observat nişte pluguri de zăpadă şi a decis că acestea pot fi uşor transformate în maşini de recoltat trestia de zahăr, ordonând cumpărarea a câtorva mii de bucăţi. Puse la muncă, plugurile au strivit plantele de trestie de zahăr, compromiţând recolta pe următorii 4 ani.
Anii 1962-1963 se desfăsoară sub impactul reformelor implementate de Guevara. În 1964, reprezentantul Rusiei, Anastas Micoyan, rămânea şocat de halul în care arăta Cuba faţă de ultima sa vizită din 1960.
În 1964, mândru de realizările sale, Che hotărăşte că revoluţia trebuie să se extindă dincolo de granitele Cubei. După ce doi oameni de încredere, bine sfătuiţi şi pregătiţi de Guevara în persoană, sunt trimişi să înfiinţeze mişcări de gherilă în Argentina şi Guatemala şi îşi pierd viaţa, pleacă el însuşi în Congo, să lupte împotriva lui Mobutu. Aventura din Congo se sfârşeşte dezastruos. În decembrie 1965, părăseşte Africa. Slăbit, cu crize de astm, bolnav de paludism şi dizenterie, se întoarce în Cuba, de unde plănuieşte o nouă aventură, iar în 1967 hotărăste că locul propice luptei este Bolivia. Anterior primise semnale din această tară, astfel că Che era convins că aici revoluţia va reuşi. Evenimentele ulterioare nu îi vor da însă dreptate. După câteva luni de luptă, timp în care niciun bolivian nu trecuse de partea sa, pierduse majoritatea soldaţilor iar cei câţiva supravieţuitori erau înfometaţi şi hăituiţi de armată.. În data de 8 octombrie 1965. marele revoluţionar, foarte slab şi extrem de murdar, este prins şi executat. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu