luni, 22 iulie 2013

Kosonul, falsa monedă a dacilor
image
Kosonul este singura monedă de aur din epoca regalităţii dacice, dar nu există dovezi că a fost emisă de daci. Ea imită denarii romani republicani din vremea lui Brutus – unul din asasinii lui Cezar -, iar legenda monedei este în limba greacă, cu litere greceşti, cuvântul koson fiind scris cu sigma. Toţi kosonii au fost descoperiţi în Transilvania, marea majoritate a lor chiar în zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei -, dar nici unul în săpături arheologice profesioniste. Nicăieri în altă parte a lumii nu s-au descoperit kosoni, semn că aceste monede nu au circulat.Figuraţia monedei se inspiră din denarul republican roman. Pe avers apare un vultur care stă pe o ghioagă, ghioaga lui Heracles, şi ţine într-una din gheare o cunună de laur, imagine copiată de pe un denar roman republican de argint, bătut în jurul anilor 120 î.Hr. Pe revers apare o altă imagine, un demnitar în togă, încadrat de două personaje tot în togă care poartă nişte mănunchiuri pe umăr. Este magistratul roman însoţit de aşa-numiţii lictori, slujitorii lui, care poartă mănunchiul de nuiele şi securea cu două tăişuri, semn al autorităţii magistratului.
Până nu demult, istoria kosonilor părea elucidată, baterea monedelor fiind atribuită unui urmaş al lui Burebista – aici părerile fiind împărţite: ori unui aşa-numit administrator cu numele Koson sau Cosoni, sau regelui dac Cotiso, după biografia lui Augustus făcută de Suetoniu în care autorul îl denumeşte Cosini pe cel care trebuia să o ia de soţie pe Iulia la îndemnul lui Octavianus. Această ultimă ipoteză, prescurtarea numelui din “Cotizoni” în “Cosini”, are o mare hibă, întrucît nume mult mai lungi au putut fi redate de-a lungul timpului pe monede.
Pe baza acestor informaţii, un numismat german, în 1910, Max Bahrfeld din Berlin, a concluzionat că aceste monede au fost bătute în zona Munţilor Orăştiei, în vremea lui Octavian Augustus, după dispariţia lui Burebista, probabil în pregătirea unui mare război cu romanii. Se ştie că statele din antichitate nu băteau permanent moneda, ci ocazional. O mare emisiune monetară avea loc atunci cînd statul se aştepta la mari cheltuieli. Având în vedere această informaţie, explicaţia lui Max Bahrfeld părea cea mai coerentă. La o analiză mai atentă, kosonii nu par să fie dedicaţi unui rege sau să reprezinte vreo personalitate, deoarece nu există un portret pe niciuna din feţe. De aceea, presupunerea că sub misteriosul cuvânt “koson” se ascunde numele unui rege dac este greu de susţinut .Dacă este vorba de un enigmatic rege dac, al cărui nume e scris în greceşte, de ce figurează pe monede doar simboluri romane? Pe una din feţe sunt reprezentate trei personaje, pe care le mai întâlnim pe un singur tip de monedă romană, în vremea lui Brutus, unul dintre cei care au complotat împotriva lui Cezar: doi lictori încadrând între ei un consul. Este vorba de Brutus însuşi, însoţit de lictori, în vremea consulatului său, din anul 54. î.Hr. Pe cealaltă faţă, este figurată o acvilă cu o coroană în cioc, tipar frecvent întâlnit pe denarii republicani romani de argint. Conform analizelor făcute de specialişti, s-a ajuns la concluzia că aurul nu este transilvănean, ci provine din sudul Dunării, de undeva din Balcani. Iată deci kosonul: un model hibrid de monedă, emis în afara Daciei, din aur străin, amestec între simboluri de pe mai multe monede romane şi un cuvânt dintr-o limbă necunoscută, scris cu litere greceşti.


Brutus si mercenarii daci
O explicaţie plauzibilă a fost dată de prof.  Aurora Peţan, o deducţie şi o completare a teoriei lansate de Th. Mommsen, J. Friedlaender, V. Pârvan, B. Mitrea, H. Daicoviciu şi alţi cercetători. Câtă vreme e vorba de un model din vremea lui Brutus, kosonii au toate şansele să aibă legătură cu acest personaj. Se presupune că Brutus ar fi plătit mercenari daci ca să lupte alături de el la Philippi, în Macedonia, împotriva lui Antoniu şi Octavian. După uciderea lui Cezar (anul 44 î.Hr.), Brutus nu s-a bucurat de popularitate, căci Cezar era iubit de popor. S-a refugiat în Macedonia, unde a pus la cale, împreună cu Cassius, rezistenţa împotriva lui Antoniu şi Octavian, viitorul împărat Augustus. În anul 42 a avut loc bătălia de la Philippi, unde Brutus a fost înfrânt şi s-a sinucis. În vederea acestei bătălii, Brutus ar fi angajat un număr mare de mercenari daci, pentru plata cărora ar fi emis în mod special această monedă fără circulaţie. Conform  prof. Aurora Peţan, se pare că toate firele acestei poveşti duc în Macedonia. “Kosonul” tracic de argint este o imitaţie după un model macedonean bătut la Amphipolis (Coinarchives); Brutus s-a refugiat în Macedonia; ultima sa bătălie s-a dat la Philippi, localitate aflată aproape de Amphipolis. Concluzia este destul de uşor de tras: kosonii au fost bătuţi în Macedonia. Brutus a bătut kosoni de aur în cantitate mare, probabil la Amphipolis, unde exista un atelier de monetărie celebru. Cu aceste monede a plătit oastea dacică, pentru a lupta alături de el, la Philippi. Imaginea consulului însoţit de lictori de pe una din feţe este cu siguranţă a lui Brutus, căci numai el emisese la Roma o astfel de monedă. Şi totuşi, de ce a scris pe monede acest cuvânt – “coson” – şi de ce l-a scris în greceşte? De ce nu a scris un cuvânt latin, cu litere latine? Folosirea alfabetului grec pe kosoni nu se poate explica decât în două feluri: fie cei care au bătut monedele nu cunoşteau decît scrierea grecească, fie, fapt mai probabil, monedele erau destinate unor “barbari” care foloseau alfabetul grecesc. Fie amândouă. Că macedonenii foloseau alfabetul grecesc e bine ştiut. Iar că dacii foloseau şi ei acelaşi alfabet este un lucru demonstrat de fragmentele de scriere găsite la Sarmizegetusa, Ocnita sau Carlomăneşti. “Koson” era, probabil, un cuvânt tracic sau macedonean. Este mai greu de acceptat că ar fi un cuvânt dacic, câtă vreme îl regăsim şi pe moneda traco-macedoneană de argint. Pe aversul monedei trace se află zeiţa Artemis, copiată după model macedonean, unde este însoţită de textul “(provincia) Macedonia Prima” scris în greceşte. Tracii au luat modelul şi au scris altceva, într-o altă limbă… “Coson Droueis”, înscris ce rămîne la fel de enigmatic ca şi “Koson” de pe monedele dacice. De ce nu a folosit Brutus un cuvânt dacic pe aceste monede? Poate că nu ştia limba dacilor sau poate “Coson” chiar este un cuvânt dacic, ajuns, cine ştie prin ce împrejurare, pe tetradrahma de argint a scitului Sauriacus. Poate e numele unei localităţi şi n-ar fi cu totul de necrezut, căci la vreo 30-40 km de Philippi şi la doar 10 km de Xanthus, oraş asediat de Brutus, se afla localitatea Kossos. Oricum ar fi, e cert că aceste splendide monede de aur provin din afara Daciei, foarte probabil din Macedonia şi la fel de probabil, au fost bătute în preajma anului 43 î. Hr., la comanda lui Brutus, pentru a plăti mercenari daci.
Dar de unde a avut Brutus atâta aur? Sursele antice ne lămuresc. Istoricul Appian relatează că Polemocratia, văduva prinţului trac Sadalas, speriată cu privire la soarta copilului, după ce soţul ei a fost asasinat, l-ar fi încredinţat lui Brutus pe tânărul moştenitor, împreună cu tezaurul regal. Sadalas fusese trimis de tatăl său, Cotys, să îl sprijine pe Pompei împotriva lui Cezar. Textul ne mai spune că Brutus a transformat această imensă cantitate de aur în monede. Deci, avem o sursă sigură care ne indică faptul că e vorba de aur tracic, transformat în monede în Macedonia. Unii specialişti susţin că pe monede ar fi tocmai numele acestui copil de viţă regală, fiul lui Sadalas.
Cu cine a bătut Brutus palma? De bună seamă, cu succesorul lui Burebista de la Sarmizegetusa Regia, câtă vreme monedele au fost găsite, în marea lor majoritate, în Muntii Orăştiei. Ştim că  regele Burebista fusese împotriva lui Cezar, sprijinindu-l pe Pompei, dar a fost înlăturat de la tron în urma unui complot în acelaşi an cu Cezar. Apoi Brutus, asasinul lui Cezar, îl plăteşte cu sume enorme pe uzurpatorul lui Burebista (al cărui nume nu-l ştim), ca să-l sprijine împotriva succesorilor lui Cezar…. E foarte probabil că Brutus şi Cassius au avut un amestec în înlăturarea lui Burebista şi chiar au finanţat complotul, în schimbul promisiunii unui sprijin militar în Macedonia.
Astfel  kosonii au ajuns în Dacia şi au fost tezaurizaţi. Nu au circulat niciodată. Nu ştim câţi daci s-au dus şi câţi s-au mai întors de pe câmpul de luptă de la Philippi. Ştim însă un lucru straniu: mulţi kosoni au fost descoperiţi la adâncimi mici, chiar în iarbă, adesea la rădăcinile copacilor. Nu par să fi fost îngropaţi, ci mai degrabă pierduţi, împrăştiaţi, poate în graba mare a unei retrageri. Alţii au fost găsiţi în pământ, bine tăinuiţi, în oale de lut. Alţii, în albie de râu. Kosonii au constituit tezaure preţioase până în vremea războaielor cu romanii, când am putea presupune că, cel puţin o parte din ei, au ajuns în mâinile cuceritorilor. Şi totuşi, nu s-au găsit cosoni nicăieri în altă parte, decât în Dacia. Probabil au fost topiţi de către romani, căci era vorba de o monedă “barbară”, fără circulaţie, a cărei valoare consta exclusiv în aurul de 22 de carate din care era confecţionată. Din evul mediu şi până astăzi, numărul pieselor descoperite întâmplător sau de căutătorii de comori pe teritoriul ţării noastre este de ordinul zecilor de mii… Şi poate încă pe atât, dacă nu mai mult, se află încă în taină, în pământ ori sub albia vreunui râu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu