I-auzi una... ! Când a apărut omul, în varianta biblică

Cele mai vechi fosile de Homo erectus au fost descoperite în Asia. Omul de Java, denumit după insula unde a fost descoperit primul exemplar, datează de acum 1,7 milioane de ani, pe când omul din Beijing, găsit în China, are o vechime de 600.000 - 200.000 î.Hr. Homo heidelbergensis,descoperit lângă Heidelberg în 1907 se estimează că a trăit acum 400.000 - 800.000 de ani. Arta paleoliticului superior este reprezentată de sutele de picturi rupestre din peşterile de la La Ferrasse, Niaux, Lascaux (Franța), Altamira (Spania) , între anii 19 000 -11 000. Din perioada neoliticului s-au descoperit o serie de aşezări foarte bine conservate cum ar fi cele de la Göbekli Tepe în Turcia, aprox. 9000 î.Hr., Ierihon în Levant,aprox. 8350 î.Hr., Dispilio în Grecia, aprox. 7500 î.Hr. sau Mehrgarh în Pakistan, 7000 î.Hr.. Şi totuşi toate acestea, şi multe alte asemenea dovezi fizice, n-au nici cea mai mică importanţă pentru exegeţii bibliei, pentru care lucrurile sunt clare: omul a apărut cu 5500 de ani înaintea lui Christos.

În sec.III- IV, biserica apuseană era preocupată de găsirea unui punct de reper sigur care să fie folosit în întreaga creştinătate, asupra anului naşterii lui Isus Cristos şi al Genezei. Această grea responsabilitate a căzut pe umerii cărturarului Dionisie Exiguus ( Smeritul), cunoscut pentru vasta sa cultură. După numeroase dezbateri clericale, Dionisie a găsit soluţia împărţirii anilor după reperul naşterii lui Cristos în BC - dinainte de Cristos şi AD - Anno Domini, iar anii de la facerea lumii au fost socotiţi 5508. O mare parte a activităţii sale s-a bazat pe scrierile filozofului libian Sextus Julius Africanus, care a trăit între anii 170 - 250 ai erei noastre. Cea mai de seamă dintre lucrărilele acestuia, "Cronografia", care cuprindea cinci cărti şi din care s-au inspirat ulterior şi Eusebiu din Cezarea sau teologul creştin Ieronim Fericitul în operele lor, a fost scrisă probabil, în anul 215 adică la anul 5723 de la facerea lumii, după propriul său calcul.

Călugărul Panodoros din Alexandria socotea că au trecut 5904 ani de la Adam până în anul 412 d.Hr., când s-a apucat el de calculat. Calendarul său începea cu 29 august, care corespundea cu anul nou egiptean.O altă variantă a datei facerii lumii a fost sugerată în lucrarea "Chronicon Paschale”, o cronică universală bizantină, compusă în jurul anului 630 d.Hr. de câţiva reprezentanţi ai tradiţiei scolastice antiohiene. Cronologia aceasta se bazează pe cifrele din Biblie şi începe cu 21 martie 5507. Pe la sfârşitul secolului al X-lea, cronologia bizantină, cu geneza stabilită la 1 septembrie 5509 d.Hr. încă de pe la mijlocul secolului al VII-lea, a devenit calendarul acceptat pe scară largă pentru ortodoxia creştină .Părinţii Bisericii Creştine erau ferm convinşi de acurateţea acestor date. Sfântul Ipolit Romanul (cca.170-235), bazându-se pe menţiuni din Scriptură, spunea că naşterea lumii a avut loc în anul 5500 BC, în prima zi cu lună plină de primăvară, deducând de aici că această zi este 25 martie, cu următoarea periodizare: "...de la Adam până la potop 2242 de ani, apoi până la Avraam 1141 de ani, apoi până la ieşirea din Egipt 430 de ani, apoi până la moartea al lui Iosua 41 de de ani, apoi până la moartea al lui Ezechiel 864 de ani, apoi până la moartea al lui Iosif 114 ani, apoi până la moartea al lui Ezra 107 ani şi apoi până la naşterea lui Hristos 563 de ani." În lucrarea sa “Comentariu la Daniel”, una din primele sale scrieri, Ipolit propune motive convingătoare pentru acceptarea datei de 5500 BC. Întîi, el citează din Ieşirea şi evidenţiază faptul că lungimea, lăţimea şi înălţimea Chivotului Legii cuprind un volum total de 5 1/2 metri cubi, care, spune el, simbolizează cei 5500 de ani de la Adam până la naşterea Mântuitorului. Sfântul Ioan Gură de Aur afirma clar în sec.IV, în omilia sa "Despre cruce şi tâlhar", că Hristos: "a deschis pentru noi, astăzi, Raiul, care a stat închis mai mult de 5000 de ani." Două secole mai târziu, Sfântul Isaac sirul scria într-o omilie că înainte de Hristos: "timp de cinci mii cinci sute şi câţiva ani, Dumnezeu l-a lăsat pe Adam să lucreze pământul".

Sfântul Augustin este şi mai categoric în “Oraşul lui Dumnezeu” (scrisă între 413-426 DH): "Să lăsăm deoparte ipotezele oamenilor care nu ştiu ce spun, când vorbesc despre firea şi originea omenirii...Ei sunt induşi în eroare de către acele documente foarte înşelătoare care pretind că descriu istoria multor mii de ani, cu toate că socotind duratele din scrierile sacre aflăm că nu au trecut mai mult de 6000 de ani". Augustin face şi o afurisenie scurtă, spunând despre vechea cronologie greacă că "nu depăşeşte mărturisirea cea adevărată a vârstei lumii, aşa cum este ea dată în documentele noastre, care sunt sfinte cu adevărat."

Istoricii au preluat si ei aceste date, pe care le-au folosit in lucrarile lor. Bizantinul Ioan Skilitzes (cca. 1081-1118), referindu-se la împăratul Vasile, menţionează: "În anul 6508 [1000], împăratul a trimis o armată puternică împotriva poziţiilor fortificate (kastra) ale bulgarilor în partea îndepărtată a Munţilor Balcani (Hemus) ..."
Niketas Choniates (cca. 1155–1215), descriind căderea Constantinopolului în faţa cruciaţilor participanţi la a IV-a cruciadă, scrie: "regina oraşelor a căzut în mâinile latinilor în a douăsprezecea zi a lunii aprilie a anului 6712 [1204].”

Istoricul Doukas, face în jurul anului 1460 d.Hr. cea mai detaliată descriere a cronologiei lumii :"De la Adam, primul om creat de Dumnezeu, şi până la Noe, în vremea căruia a avut loc potopul, au trecut 10 generaţii. Prima, care a început de la Dumnezeu, a fost aceea a lui Adam. A doua, după 230 de ani, a fost aceea a lui Set, urmaşul lui Adam. A treia, 205 ani după Set, a fost a lui Enos, urmaşul lui Set. A patra, 190 de ani după Enos, a fost aceea a lui Cainan, urmaşul lui Enos. A cincea, 170 de ani după Cainan, a fost a lui Malaleil, urmaşul lui Cainan. A şasea, 165 de ani după Malaleil, a fost aceea a lui Iared, urmaşul lui Malaleil. A şaptea, 162 de ani după Iared, a fost aceea a lui Enoh, urmaşul lui Iared. A opta, 165 de ani după Enoh, a fost aceea a lui Matusalem, urmaşul lui Enoh. A noua, 167 de ani după Matusalem, a fost aceea a lui Lameh, urmaşul lui Matusalem. A zecea, 188 de ani după Lameh, a fost aceea a lui Noe. Noe avea vârsta de 600 de ani când apele potopului au năpădit pământul. Astfel, 2242 de ani pot fi socotiţi de la Adam la potop.Mai sunt alte zece generaţii de la potop la Avraam, numărând 1121 de ani. Avraam avea şaptezeci şi cinci de ani când s-a mutat în Ţara Canaanului din Mesopotamia şi locuind acolo douăzeci şi cinci de ani la avut pe Isaac de urmaş. Isaac a avut doi fii, Isav şi Iacov. Când Iacov avea 130 de ani, a mers în Egipt cu cei doisprezece fii şi toţi nepoţii, şaptezeci şi cinci la număr. Iar Avraam împreună cu urmaşii săi au sălăşluit în Ţata Canaanului 433 de ani şi înmulţindu-se au socotit doisprezece triburi; 600,000 au fost urmaşii celor doisprezece fii ai lui Iacob, ale căror nume sunt următoarele: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Neftali, Gad, Aşer, Dan, Iosif şi Beniamin.Urmaşii lui Levi au fost Moise şi Aaron; ultimul a fost primul preot în timp ce Moise a primit sarcina guvernării. În al optzecelea an al vieţii sale el a trecut Marea Roşie şi şi-a condus poporul afară din Egipt. Acest Moise a prosperat în vremea lui Inachos [fiul lui Oceanus şi rege al Argosului], care a fost primul rege [grec] care a domnit. Astfel, evreii sunt cu mult mai vechi decât grecii.Rămânând patruzeci de ani în sălbăticie, ei au fost guvernaţi timp de douăzeci şi cinci de ani de Iosua, fiul lui Nun şi de către Judecători timp de 454 de ani, până în vremea regatului lui Saul, primul lor rege. În timpul primului său an de domnie, s-a născut marele David. Astfel, de la Avraam la David au trăit paisprezece generaţii timp de 1024 de ani. De la David până la exilul din Babilon [586 î.Hr.] au trăit paisprezece generaţii, timp de 609 ani. De la captivitatea din Babilon până la Iisus Hristos au trecut paisprezece generaţii care au totalizat 504 ani.Din succesiunea din Numerii calculăm 5500 de ani din vremea întâiului Adam până la Hristos."

Pe lângă data exactă a inceputului lumii, mai mulţi teologi, printre care şi acelaşi Isaac Sirul ştiau sigur că fiecare specie a creaţiei animale a apărut instantaneu, la porunca lui Dumnezeu, cu propriile seminţe în ea însăşi. Tipic pentru convingerile creştine asupra acestui punct, Sfântul Ilarion din Poitiers afirmă, de asemenea, că facerea lumii a fost realizată ex nihilo: "Toate lucrurile, aşa cum spune profetul, au fost făcute din nimic; nu a fost nici o transformare a lucrurilor existente, ci doar crearea unei forme perfecte din non-existenţă".Profetul citat de Sfântul Ilarion era mama mucenicilor macabei, care îi spune unuia din fii ei torturaţi: "Te implor, fiul meu, să priveşti la pământ şi la cer şi să vezi totul în ele şi să cunoşti că Dumnezeu le-a făcut din nimic; astfel, El a făcut şi omenirea, în acelaşi fel" (2 Macabei 7:28). Acest pasaj din Macabei a fost textul biblic martor, unicul dealtfel, pentru Biserica Creştină, referitor la crearea din nimic .

Anul facerii după scriitori Bisericii primare

5537 î.Hr. - Iulius Africanus (200-245 d.Hr.), istoric al Bisericii.
5529 î.Hr. - Teofil (115-181 d.Hr.), episcop al Antiohiei.
5509 î.Hr. - Cronologia Creaţiei în Imperiul Bizantin sau "Cronologia lumii după Constantinopol." (finalizată pe la mijlocul secolului al VII-lea d.Hr.).
5507 î.Hr. - Chronicon Paschale (cca. 630 d.Hr.), cronica universală bizantină a lumii.
5500 î.Hr. - Ipolit Romanul (cca. 234 d.Hr.), preot, scriitor, mucenic.
5493 î.Hr. - Cronologia alexandrină (412 d.Hr.).
5199 î.Hr. - Eusebiu din Cezareea, Episcop al Cezareei şi istoric al Bisericii (324 d.Hr.).

Estimări ulterioare

5199 î.Hr. - Menţionat în Martirologiul roman, publicat sub autoritatea Papei Grigorie al XIII-lea în 1584, confirmat ulterior în 1630 sub Papa Urban al VIII-lea.
4963 î.Hr. - În conformitate cu Cronologia benedictină, care se găseşte în Septuaginta, Facerii lui Adam i se atribuie această dată (1750 d.Hr.).
4004 î.Hr. - Arhiepiscop anglican James Ussher (1650 d.Hr.).
3952 î.Hr. - Venerabilul Beda (cca. 725 d.Hr.), călugăr benedictin englez.
3761 î.Hr. - Calendarul evreiesc [Iudaism] - (cca. 222-276 d.Hr.); sau (cca. 358 d.Hr. - Hillel (Cronologia lumii).
3760 î.Hr. - Cronologia de la Adam, începe cu crearea lui Adam. Această cronologie a fost folosită înainte de Cronologia lui Hillel.