vineri, 3 ianuarie 2014


Războaiele „preventive” ale Statelor Unite împotriva lumii

„Unde fac romanii pace, rămâne deşert” spune o vorbă veche de 2000 de ani. La fel se întâmplă şi acum, doar protagoniştii s-au schimbat. Deşi se consideră un etalon al libertăţii şi democraţiei, SUA se văd altfel prin ochii popoarelor care au avut de-a face cu „ pax americana”. În rândurile următoare vom încerca să sintetizăm acţiunile militare în care, motivat sau nu, americanii s-au implicat în ultimii 200 de ani, în afara graniţelor lor.

1846. Mexic. La sfârşitul unui război care a durat 2 ani, SUA ocupă jumătate din teritoriul mexican. Teritoriile ocupate atunci poartă astăzi numele de California, Nevada, Utah, Arizona, Noul-Mexic şi Colorado.

1852-1853. Argentina. Armata americană debarcă şi se instalează la Buenos-Aires, pentru a „proteja” interesele americane în faţa unei revoluţii a poporului argentinian.

1853. Nicaragua. Desant pentru „protecţia” cetăţenilor şi intereselor ame­ricane în timpul unor tulburări politice.

1853-1854. Japonia. Planul de „Deschidere a Japoniei” şi expediţia Perry, formată din mai multe nave de război, ce forţează Japonia să-şi deschidă porturile.

1853-1854. Ryukyu şi insulele Bonin. Aşteptând autorizaţia Japoniei de a debarca în aceste teritorii, contra-amiralul Mathew Perry face o demonstraţie navală de forţă şi debarcă de două ori fără permisiunea Japoniei. Perry reuşeşte astfel să obţină din partea autorităţilor japoneze din Naha (Okinawa) o concesiune minieră. Agresivul contra­amiral Perry procedează în acelaşi fel pe insulele Bonin, reuşind să obţină anumite facilităţi comerciale.
Nicaragua. Americanii distrug oraşul Greytown, pentru a răzbuna o aşa zisă ofensă adusă ministrului-rezident american din această ţară.
Uruguay. Armate americane şi europene debarcă pentru protejarea intereselor lor imperialiste, în cursul unei revoluţii la Montevideo.
China. Intervenţie militară pentru protejarea intereselor americane din Sanghay.

Angola. Intervenţie în Africa Occidentală Portugheză pentru protejarea interselor şi bunurilor americane pe timpul revoltei negrilor din Kissembo.

Hawaii. Sub pretextul protecţiei vieţii şi bunurilor americane, această intervenţie se termină prin instalarea unui guvern marionetă condus de Sanford D. Dole.

Nicaragua. Intervenţie pentru protejarea intereselor americane din Bluefieldsm în urma unei revoluţii.

1898. Cuba. Motivând eliberarea insulei de sub tutela spaniolă, SUA se instalează durabil şi construiesc o bază militară, acaparând întreaga economie şi impunând recunoaşterea unui drept de intervenţie în afacerile interne ale insulei. Pretextul de război, tipic american: în seara zilei de 15 februarie muniţia aflată la bordul lui USS Maine, ancorată în rada portului Havana, a sărit in aer, distrugând complet prova navei americane, care s-a scufundat apoi în scurt timp. 266 de marinari au fost ucişi şi ancheta derulată de autorităţile de la Washington a stabilit că dezastrul fusese provocat de o mină. Preşedintele McKinley a cerut Congresului să declare razboi Spaniei, război din care Statele Unite au iesit victorioase. Dar investigaţiile ulterioare au eliminat posibilitatea unui factor extern care să fi provocat explozia. Incidentul a fost generat, se pare, de aprinderea spontană a prafului de cărbune din sala motoarelor. Nu au lipsit nici vocile care să susţină că americanii îşi aruncaseră singuri vasul în aer, pentru a avea motiv de intrare în război.

1898. Filipine. Spania vinde SUA întregul arhipelag în luna decembrie 1898. Filipinezii se răscoală însă contra americanilor (februarie 1899). SUA trimit o armată de 70 000 de soldaţi care vor lupta vreme de trei ani contra patrioţilor filipinezi. După lupte grele şi mii de soldaţi morţi sau dispăruţi, americanii reuşesc să se impună.

1903. Columbia. SUA provoacă o „revoluţie”, la sfârşitul căreia crează Republica Panama, asigurându-şi astfel controlul celebrului canal şi beneficiile enorme legate de acesta.

Haiti. Intervenţie şi ocupaţie americană ce va dura 19 ani.

Republica Dominicană. O a patra intervenţie americană ce se soldează cu ocuparea insulei pentru o perioadă de 8 ani.

1917. Germania si Austro-Ungaria. Pe 7 mai 1915 un vas englezesc, RMS Lusitania, a fost scufundat cu o singura torpila a unui submarin german.1.198 de oameni si-au pierdut viata, printre care 128 de americani. Evenimentul a socat pentru ca acesta era un vas de croaziera care nu avea arme la bord. In urma cercetarilor s-a stabilit ca de fapt vasul avea la bord 60 de tone de munitie trimisă de SUA catre Aliati.

1926. Nicaragua. O nouă intervenţie a unui corp expediţionar de 5000 de soldaţi pentru a înfrânge o revoluţie populară.

1945-46. China. SUA bombardează China din aer şi de pe mare.

1946. Filipine. Colonie americană până la sfârşitul ocupaţiei japoneze, Filipinele îşicâştigă independenţa, în 1946, dar sunt obligate să acorde americanilor un drept nelimitat de exploatare a resurselor naturale ale ţării, ca despăgubire de război. Până în 1992 SUA vor conserva 23 de baze militare şi vor participa la represiunea opozanţilor comunişti sau musulmani.

1947. Grecia. Americanii ajută dictatura de dreapta instalată de englezi şi ameninţată de guerila de stânga. SUA livrează guvernului pro-occidental 74 000 de tone de material militar şi armament, trimiţând oficial 250 de „consilieri” militari pe teren. Graţie acestui ajutor, regimul de dreapta reuşeşte să învingă insurecţia de stânga.

1950. Porto Rico. Trupele americane, ce staţionează permanent la Porto Rico zdrobesc o mişcare populară de independenţă. Doi ani mai târziu, Porto Rico se vede recunoscut drept „Stat liber” asociat de bună voie şi nesilit de nimeni cu SUA.

1950-1953. China. Statele Unite bombardează fără încetare China.

1953. Iran. Lovitură de stat orchestrată de CIA, în sprijinul marilor proprietari de terenuri petrolifere şi după boicotul organizat de englezi contra companiilor de petrol iraniene, naţionalizate in 1951. Statele Unite vor susţine vreme de 25 de ani Şahinşahul Iranului. Acesta va fi nevoit să fugă în 1978, ca urmare a Revoluţiei islamice a lui Khomeiny.

Guatemala. Mercenari antrenaţi de CIA în Honduras şi Nicaragua răstoarnă, cu sprijinul aviaţiei americane, guvernul cel mai democrat pe care l-a cunoscut vreodată această ţară.

1958. Liban. Mii de soldaţi americani şi nenumărate nave de război şi avioane protejază guvernul pro-american şi interesele Americii în această regiune strategică atât pentru petrolul din jur cât şi pentru Israel.

1958. Indonezia. SUA bombardează Indonezia.

Guatemala. SUA bombardează Guatemala.

Cuba. Înarmaţi şi antrenaţi de CIA, peste 1000 de exilaţi cubanezi debarcă pe liziera porcilor, cu speranţa de a provoca o rebeliune contra guvernului castrist, foarte popular la acea dată. Rebeliunea aşteptată nu s-a produs însă, iar mercenarii CIA sunt obligaţi să plece de unde au venit. SUA decretează contra Cubei un embargo total, menţinut şi azi.

1961-1972. Vietnam. Pe motivul creării unui stat ca o contrapondere a Vietnamului de Nord, ocupat de comuniştii ruşi, americanii invadează Vietnamul. Pretextul a fost incidentul din Golful Tonkin, petrecut pe 2 august 1964, când două distrugătoare americane au atacat trei nave vietnameze şi au scufundat una dintre ele. Apoi americanii au declarat că au fost atacaţi din nou de nave vietnameze, ceea ce a făcut Congresul să aprobe continuarea războiului. Singura problemă e că, aşa cum o arată documente declasificate în 2005, vietnamezii nu aveau nici o navă în Golful Tonkin pe 4 august! Conform unor mărturii, în 1965, preşedintele Johnson ar fi comentat în particular: „Din câte ştiu, marina noastră trăgea după balene pe-acolo“!

1961-1972. Laos, Cambodgia. Deşi oficial nu sunt în război cu aceste ţări, SUA efectuează numeroase atacuri aeriene şi organizează numeroase masacre printre laoţieni şi cambodgieni.

1964. Panama. Armata americană ce protejează interesele yankeilor în zona Panama zdrobesc o revoluţie ce urma să naţionalizeze Canalul. După ce s-au folosit de dictatorul panamez Noriega vreme de 25 de ani, în special contra regimului andinist din Nicaragua, SUA invadează Panama cu peste 26 000 de infanterişti marini, sub pretextul arestării lui Noriega. Sute, poate chiar mai multe mii de civili sunt morţi cu această ocazie.
1964. Congo. Pentru a nu îşi pierde mâna, SUA bombardează Congo.

1965. Indonezia. Sub pretextul unei tentative de lovitură de stat a comuniştilor, aliaţi ai preşedintelui Sukarno, CIA declanşează o sângeroasă represiune anti-populară, ce se soldează cu moartea a sute de mii de indonezieni şi cu instalarea la putere a marionetei americane Suharto.

1965. Republica Dominicană. Sub drapelul organizaţiei Statelor Americane, armata SUA intervine pentru a împiedica o pretinsă ameninţare comunistă. Bătălia de la Saint-Domingue face peste zece mii de victime.

1965. Peru. SUA bombardează Peru.

1967-1969. Guatemala. SUA bombardează Guatemala.

1967-1970. Orientul Apropiat. Implicare militară din ce în ce mai vizibilă de partea Israelului, în cadrul diverselor războaie arabo-israeliene din regiune.

1970. Oman. Împănate de consilieri israelo-americani, trupele iraniene încearcă să pună stăpânire pe sultanatul Oman.

1973. Chile. Ca urmare a reformei agrare şi a naţionalizărilor lui Salvador Allende, CIA organizează o lovitură de stat soldată cu moartea lui Allende şi răsturnarea regimului condus de acesta. SUA instalează la putere regimul generalului Pinochet.

1975-1999. Timorul Oriental. Statele Unite susţin pe plan diplomatic şi militar invazia şi anexiunea indoneziană a regimului marionetă Suharto. Un sfert din populaţia Timorului va fi exterminată în sfertul de veac ce a urmat invaziei indonezo-americane. In 1999, cu ocazia unui referendum, 80% dintre timorieni se pronunţă în favoarea independenţei ţării. Sub presiune internaţională, SUA sunt obligate să accepte o forţă ONU de menţinere a păcii.

1980-1990. Salvador. SUA se angajează pe plan militar de partea forţelor guvernamentale şi ale escadroanelor morţii, contra partizanilor de stânga. Foarte popularul arhiepiscop Romero este asasinat de CIA în 1980. In zece ani, războiul civil încurajat de SUA a făcut peste 100 000 de victime.

1981-1988. Nicaragua. SUA nu acceptă reformele sandiniştilor instalaţi la putere în 1979, sprijinind pe adversarii acestora, care operează din Honduras. In 1986, scandalul francez „Irangate” arată că banii câştigaţi de americani din armele vândute irano-irakienilor în războiul civil musulman au servit la finanţarea grupurilor de „contras”, din Honduras şi Nicaragua.

1982-1984. Liban. Trupele falango-creştine din Liban, susţinute de americano-israelieni, expulzează şi ucid palestinieni.

1983. Grenada. Încurcaţi în Liban, americanii fac o demonstraţie de forţă în minuscula insulă Grenada, sub pretextul asigurării securităţii câtorva cetăţeni americani. Ulterior, Wall Street Journal va califica demonstraţia americană de forţă în Grenada drept o „invazie a băncilor”, insula Grenada devenind între timp un paradis fiscal pentru spălatul banilor murdari.

1986. Libia. Aviaţia americană bombardează mai multe oraşe libiene. Sunt ucişi câteva sute de libieni, inclusiv rude ale preşedintelui Ghadafi.

1989. Filipine. Aviaţia americană se pune în slujba forţelor guvernamentale pentru a contracara una din numeroasele lovituri de stat contra preşedintei Corazon Aquino, ce se opune musulmanilor şi comuniştilor, doritorii unei independenţe reale.

1989. Panama. SUA bombardează Panama.

1991. Irak. Aliat preţios al SUA vreme de mulţi ani, Saddam Hussein invadează Kuweitul fără să ceară voie Americii. SUA nu acceptă să piardă controlul unei bune părţi din petrolul Golfului Persic. Războiul din ianuarie 1991, în fruntea unei coaliţii militare internaţionale şi cu sprijinul ONU, se soldează cu reînfeudarea Kuweitului la remorca Ocidentului şi cu punerea sub embargo a Irakului.

1994. Haiti. După ce au ocupat insula între 1915 şi 1934, după ce au sprijinit dictaturile sângeroase ale lui Francois şi Jean-Claude Duvalier din 1957 până în 1966, SUA favorizează răsturnarea prin lovitură de stat, în 1991, a primului preşedinte ales, preotul Aristide. Printre militarii implicaţi în lovitura de stat se găseşte şi colonelul Francois, format la şcoala americană CIA, ca şi dictatorii Noriega sau d’Aubuisson. Trei ani mai târziu, SUA se răzgândesc şi reinstalează la putere pe preotul Aristide.

1998. Irak. SUA şi Anglia reîncep bombardamentele lor teroriste contra Irakului, fixându-şi drept obiectiv „politic” eliminarea fizică a lui Saddam Hussein şi instalarea la Bagdad a unui guvern marionetă pro-american şi pro-israelian.

Sudan. Armata americană distruge prin bombardament de rachete uzinele farmaceutice sudaneze, sub pretextul că acestea ar fabrica armament chimic în scopuri teroriste.

1999. Iugoslavia. Sub presiunea SUA, Pactul NATO bombardează provincia Kosowo a Serbiei, în luna martie. Serbia se opune armatei rebele albaneze care, din 1998, face jocul Occidentului ce doreşte cu orice preţ dezmembrarea Iugoslaviei şi apoi a Serbiei înseşi. Mai multe mii, poate chiar zeci de mii de bombe cu uraniu sunt lansate contra sârbilor.

2001. Afganistan. După atentatele din septembrie 2001, SUA se folosesc de acest pretext pentru a invada Afganistanul. CIA lansează întreaga poveste fantastică în jurul lui Oussama Ben Laden, vreme de mulţi ani agent american folosit în Afganistan contra Uniunii Sovietice, proprietar al unor importante intreprinderi petroliere, inclusiv pe teritoriu american. Operând în principal din bazele lor din Pakistan, SUA procedează ca întotdeauna: mai întâi prin bombardamente teroriste. Apoi invadează capitala Kabul, reuşind să răstoarne guvernul taliban, ce se retrage în munţi, de unde continuă şi astăzi lupta contra americanilor.

2003. Irak. SUA fac presiuni asupra mai multor ţări occidentale pentru a lansa un corp expediţionar în Irak, pentru răsturnarea lui Saddam Hussein şi instalarea la Bagdad a unui guvern marionetă pro-american. La sfârşitul anului 2002, SUA şi aliatul lor Anglia au masat zeci de mii de soldaţi în regiunea Golfului Persic.
Irak. Încălcând legile internaţionale şi deciziile ONU, cele două state, SUA şi Anglia invadează Irakul în noaptea de 19 spre 20 martie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu